Recunoscută ca organizație autonomă de către Stat, Biserica Ortodoxă Română poate depăși cadrul dreptului de stat și dreptului comun și apare, prin specificul lucrării și activității ei, cât și prin poziția ei juridică autonomă, ca un subiect aparte al dreptului internațional și național, cu un sistem de drept propriu. Autonomia Bisericii Ortodoxe Române și a cultelor religioase în general este asigurată și respectată prin Legea fundamentală a României, conform art. 29, alin. 3 din Constituție: ,,Cultele religioase sunt libere și se organizează potrivit statutelor proprii, în condițiile legii” și alin. 5: „Cultele religioase sunt autonome față de stat și se bucură de sprijinul acestuia…”, dar și de Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, care la art. 8, alin. 1, specifică: „Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează și funcționează în baza prevederilor constituționale și ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute sau coduri canonice”, iar art. 41, alin. 1 din „Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române” precizează că unitățile administrativ-teritoriale ale Patriarhiei Române „sunt persoane juridice de drept privat și utilitate publică”… (vezi pdf pentru versiunea integrală)
Pr. lect. univ. dr. Cosmin Santi – Facultatea de Teologie Ortodoxă şi Ştiinţele Educaţie a Universității „Valahia” din Târgoviște; doctorand în Drept-Științe Juridice la Academia Română, Institutul de Cercetări Juridice „Acad. Andrei Rădulescu”;
e-mail: cosmin.santi@valahia.ro
