ISTORICUL REVISTEI „BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ”
DE LA 6 NOIEMBRIE 1873 PÂNĂ ÎN PREZENT
Revista „Biserica Ortodoxă Română”, apărută iniţial sub forma unui periodic eclesiastic, a fost înființată prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, pe temeiul articolului 16 din Regulamentul Sfântului Sinod, în ședința sa de lucru din data de 6 noiembrie 1873, și aprobată, la 27 mai 1874, de conducerea de stat, reprezentată de Principele Carol I al României.
În istoria de 150 de ani a acestei publicații, timp în care s-au editat patru serii, singurele ei întreruperi s-au înregistrat doar între anii 1878-1880 şi 1916-1921, perioade greu încercate ale istoriei neamului nostru, când România a fost implicată, mai întâi, în Războiul de Independenţă şi apoi în Primul Război Mondial.
Seria I (1874-1878)
Apariția primei serii a acestei publicații (1874-1878), primul ei număr ieșind de sub tipar la 1 octombrie 1874, se datorează iniţiativei vrednicului de pomenire mitropolit primat Nifon Rusailă.
În articolul „Către clerul şi poporul român”, tipărit în primele 4 pagini ale întâiului număr, arhiereul Ghenadie Ţeposu, preşedintele Comitetului de redacţie, justifica hotărârea Sfântului Sinod de înfiinţare a revistei Biserica Ortodoxă Română, astfel: „[…] văzând că în Biserica noastră, spre deosebire de alte Biserici, nu există încă o facultate de teologie în care să se poată forma teologi şi predicatori, şi nici măcar o foaie religioasă prin care să se propage doctrina creştină, să se combată erorile religioase ce se nasc în popor şi să se cultive poporul şi din punct de vedere religios, iar nu numai enciclopedic şi ştiinţific, cum se face la celelalte naţii ortodoxe şi eterodoxe, [Sfântul Sinod a luat hotărârea de a înfiinţa acest jurnal bisericesc (n.r.)]”.
Seria a II-a (1880-1916)
După prima perioadă de întrerupere (1878-1880), revista a fost relansată cu sprijinul mitropolitului primat Calinic Miclescu (1822-1886), care în şedinţa Sfântului Sinod din 31 mai 1880, „văzând paguba ce se face prin lipsa unui asemenea periodic de publicitate bisericească”, hotărăşte ca „jurnalul Biserica Ortodoxă Română să-și reînceapă activitatea pe bazele regulamentului aprobat anterior”.
Seria a III-a (1921-2009)
Cea de-a doua şi ultima întrerupere a activităţii redacţionale a survenit odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, după ocuparea Bucureştiului de către trupele germane (1916) şi s-a prelungit, din cauza dificultăţilor financiare şi organizatorice produse în întreaga ţară de către această conflagraţie, până în anul 1921.
La 19 aprilie 1921, noul mitropolit primat al Bisericii Române reîntregite, viitorul patriarh Miron Cristea (mitropolit între anii 1919-1925, patriarh apoi până în 1939), cu sprijinul ministrului Cultelor de la acea vreme, Octavian Goga, iniţiază cea de-a treia serie a Revistei Sfântului Sinod, aşa cum se numea noua ediţie, al cărei prim număr va vedea lumina tiparului la 1 octombrie 1921. În cuvântul înainte tipărit pe primele pagini, mitropolitul Miron Cristea sublinia nevoia Bisericii Ortodoxe Române de a avea o publicaţie scrisă care să apară permanent, reiterând anumite prevederi din Regulamentul revistei şi redefinindu-i aria tematică.
În perioada interbelică publicaţia atinge un nou nivel al performanţelor sale culturale, având colaboratori printre cele mai importante personalităţi ale epocii, precum preoţii şi profesorii de teologie Dumitru Stăniloae, Ioan G. Coman, Teodor M. Popescu ori Olimp Căciulă şi savanţi precum Nicolae Iorga, Ion Filitti, Onisifor Ghibu sau Aurelian Sacerdoțeanu.
Dificultăţile materiale provocate întregii ţări de flagelul celui de-Al Doilea Război Mondial s-au răsfrânt şi asupra activităţii revistei, care însă nu şi-a încetat apariţia, mulţumită purtării de grijă a patriarhului Nicodim şi eforturilor membrilor Comitetului redacţional. Cu toate acestea, Consiliul Central Bisericesc nu a mai avut fonduri pentru tipărirea ei, trecând-o în anul 1945 în grija Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă.
Venirea la cârma Bisericii Ortodoxe Române a patriarhului Justinian Marina (1948-1977) a dus la o reorganizare a activităţii revistei, denumită din 1948 Buletinul oficial al Sfântului Sinod.
Numele actual al revistei, de Buletin Oficial al Patriarhiei Române, este adoptat în anul 1953. În timpul păstoririi vrednicilor de pomenire patriarhi Justinian Marina (1948-1977), Iustin Moisescu (1977-1986) şi Teoctist Arăpaşu (1986-2007), revista a avut parte de colaborarea și contribuția unor reprezentanţi de seamă ai Ortodoxiei româneşti.
Seria a 4-a (2010-prezent)
„Începând cu anul 2010, odată cu inaugurarea seriei a patra a revistei, aceasta s-a bucurat de o substanţială reorganizare, atât din punct de vedere al conţinutului cât și al viziunii grafice, un element editorial important fiind și faptul că documentele emise de Cancelaria Sfântului Sinod, conţinând hotărârile organismelor centrale bisericeşti, sunt prezentate într-un număr anual special.
În contextul așteptatei aniversări a 150 de ani de la fondarea revistei Biserica Ortodoxă Română, în semn de adâncă recunoștință pentru ostenitorii și colaboratorii revistei, de-a lungul istoriei ei, în anul 2021, a fost instituită o colecție de volume anuale, cu studii și articole selectate din arhiva revistei, care se încadrează tematicii stabilite de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române pentru Anul omagial și comemorativ în Patriarhia Română.
În același timp, pentru a sublinia caracterul național (și chiar internațional) al revistei, nu doar prin distribuția abonamentelor către majoritatea parohiilor din Patriarhia Română, ci și prin componența colegiului editorial și ponderea crescută a autorilor din afara localității unde este editată, a fost facilitată, în paginile ei, o cât mai mare vizibilitate a evenimentelor importante din întreaga Patriarhie Română, dorindu-se, în felul acesta, și o mult mai bună receptivitate a acesteia la nivelul parohiilor din toate eparhiile Ortodoxe Române.
Totodată, în privința indexării și creșterii indicelui de impact al revistei, redacția a reușit să obțină, începând cu luna decembrie a anului 2021, includerea acesteia în baza de date internațională Central and Eastern European Online Library. De asemenea, revista se bucură şi de o variantă electronică pe internet mult îmbunătățită, răspunzând astfel, într-un mod mai rapid și accesibil, nevoilor de informare ale parohiilor ortodoxe româneşti din țară și străinătate, contribuind inclusiv la cunoaşterea şi dialogul cu Bisericile Ortodoxe surori” († DANIEL, Patriarhul României).