Abstract: Ca o consecință a legilor lui Dioclețian, câțiva creștini au fost executați în Dacia Ripensis, în cetățile Ratiaria și Bononia. S-a ajuns la concluzia că ei au căzut victime edictelor lui Dioclețian, din anii 303/304. Izvoarele timpului demonstrează în perioadele respective o agresivitate foarte mare și o activitate foarte intensă a autorităților locale în privința persecuției creștinilor, care a fost provocată de cele câteva inspecții ale împăratului Dioclețian, în provinciile și în cetățile Dunării de Jos și în Dacia Ripensis, în anii 293/294 și 303/304. Potrivit relatărilor din Martirologiul Hieronimian, a suferit moarte martirică exorcistul Hermes pe 31 decembrie, în Ratiaria, capitala Daciei Ripensis. În același timp, calendarul siriac de martiri îl asociază pe acesta cu cetatea Bononia, și așază cinstirea lui pe 30 decembrie. Este pe deplin acceptat că Hermes este sărbătorit în două cetăți învecinate, în Ratiaria și în Bononia, asemenea Sfântul Dasius, care, la fel, este asociat cu două cetăți învecinate de pe malul Dunării, și anume, cu Durostorum (Silistra) și cu Axiopolis (Cernavodă). Pe acest raționament analogic, noi credem că Sfântul mucenic Hermes a suferit moarte martirică în Ratiaria, pe 30 decembrie, după care el a fost asociat și cu cetatea Bononia, ca rezultat al aducerii moaștelor sale aici, într-una din bisericile din cetate, pe 31 decembrie. Iarăși, potrivit mărturiilor din Martirologiul Hieronimian, Sfântul martir Gaius (Gagus) era sărbătorit în Bononia în aceeași zi, pe 31 decembrie. De asemenea, în aceleași izvoare istorice se raportează că la începutul lui ianuarie, pe 1 și 4 ianuarie, în răsărit, în cetatea Bononia sunt sărbătoriți martirii Hermes, Aggeus și Gaius (in oriente, civitate Bononia Hermetis, Aggei, Ga(g)i.)
Cuvinte-cheie: provinciile și cetățile Dunării de Jos, Dacia Ripensis, legile lui Dioclețian, martiri
Summary: In the province of Dacia Ripensis, founded by the emperor Aurelianus after the Aurelian withdrawal, in Diocletian’s time, three christian martyrs suffered martyrdom: Hermes the exorcist and other two christians, named Aggeus and Gaius. During his frequent wanderings about the provinces and fortresses of the Lower Danube and Dacia Ripensis, between 293-294 and 303-304, Diocletian maximized the persecutions in the fortresses that he visited. His direct authority was even more negatively felt by the christians of these provinces, who dared to face and defy him directly, personally or other local military or civilian authorities. These edicts aimed at protecting the Roman traditional religion, that is to say, as it was mentioned, at recovering the pax deorum, which represented an essential factor for the security (securitas) of the empire. According to the opinion of some historians who examined the persecutions of this period, the emperor Diocletian considered the Church a strong organization, a kind of “State in the State”, which could not be tolerated in such time of crisis and military, economic and territorial reforms, and it was the reason why he adopted such radical measures. On the other hand, these edicts belonged to the same policy of social standardization that was characteristic of Diocletian’s reign, as they were sentencing those who deviated from the general rules of the Roman Empire. It is known about these edicts of persecution that the first one was enforced on the 23rd of February 303, in Nicomedia, where the supreme authority, the august (augustus) Diocletian, was to be found. According to the informations given by Lactantius and Eusebius of Caesareea, a strict order passed out that the christian basilicas should be destroyed and the sacred books confiscated. Next day, a second edict was enforced, stipulating that the christians who held a superior social rank (honestiores) should lose it, and that the christian affranchised slaves should be enslaved again. However, at Diocletian’s insistence, this edict stipulated neither the capital punishment, nor the general obligation of making sacrifices. The third edict stipulated the arresting of all the leaders of the christian Church. Amnesty was granted to them only if they made sacrifices to the Roman gods and emperor. This edict was sent out on the occasion of the celebration of twenty years of Diocletian’s reign, on the 20th of November 303, when a general amnesty was granted by the emperor who was then being at Rome. The christians’ situation grew worse after the fourth edict was given in February or March 304. It stipulated that all the population on the empire should make sacrifices to the Roman gods and emperor. The anti-christian frame of mind created by the imperial authorities was felt throughout the whole empire, as shown in an inscription discovered in Spain and published for the first time by J. Gruter in his inscription collection. This inscription puts into words the extremely hostile feelings of the heathen authorities and citizen’s towards the christians, and the hatred for the christians, that the edicts of Diocletian and Galerius unleashed in the empire: “Diocletian caes aug galerio in oriente adopt superstitione christ ubiq deleta et cultu deor propagato”. This inscription shows that, in the East, the emperor Diocletian and his Caesar Galerius destroyed everywhere the christians’ faith (superstitione) and further propagated the Roman gods’ worship.
Pr. conf. univ. dr. Marin Cojoc – Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Craiova;
e-mail: marin.cojoc@yahoo.com
