Abstract: Sub prefectul Leontius al Pretoriului per Illyricum, s-a dezvoltat și a crescut cultul Sfântului Dimitrie în Tesalonic. El a reușit să acorde amploarea necesară cultului sfântului martir, ridicând prima bazilică cu trei Altare, care mai târziu va fi extinsă, adăugându-i-se, odată cu sporirea dimensiunilor, alte două Altare, caracterizată de sursele scrise drept „εὐκτήριος οἶκος (casă, lăcaș de rugăciune)”. Această bazilică cu trei altare a ars în anul 620. Din secolul al XV-lea până la începutul secolului al XX-lea, bazilica a funcționat ca moschee. În 1917, un incendiu a spulberat orașul și cea mai mare parte a structurii a fost distrusă. Bazilica actuală (inaugurată la 26 octombrie 1949) copiază forma originală din secolul al VII-lea și păstrează o parte din mozaicurile originale, fiind inclusă în lista patrimoniului universal UNESCO. Informații mai detaliate cu privire la cultul Sfântului Dimitrie din Thessalonic avem de la începutul sec. V. Cea mai importantă sursă cu privire la Sfântul Dimitrie din Thessalonic este actul Pătimirii (Passio) sale, care a ajuns la noi în două variante: Passio prima și Passio altera. Varianta mai scurtă, Passio prima (BHG 495), datată la sfârșitul sec. V sau începutul sec. VI, a circulat în secolele următoare așa cum a fost cunoscută de către eruditul profesor și patriarh Fotie (858-867 și 877-886) sau de Anastasie Bibliotecarul (815-880). Versiunea mai întinsă a pătimirilor Sfântului Dimitrie din Thessalonic, cunoscută sub numele de Passio altera (BHG 497), este mai târzie decât prima variantă, dar nu mai târzie de sec. VII. Ambele variante scot în evidență faptul că cinstirea și cultul Sfântului Dimitrie au primit un caracter public și oficial după construcția bazilicii de către Prefectul Pretoriului per Illyricum, Leontius, la începutul sec. V. Multe aspecte importante despre Sfântul Dimitrie din Thessalonic și cultul său în Imperiul Romano-Bizantin le aflăm din inscripțiile din diferite epoci istorice, unele cu referire și la martirii din provinciile dunărene.
Cuvinte-cheie: Sfântul martir Dimitrie din Thessalonic, inscripții, martiri, Imperiul
Romano-Bizantin
Summary: Under the Prefect of the Praetorium per Illyricum, Leontius, in Thessalonica flourished and increased the cult of Saint Demetrios. He succeeded in giving the necessary scale to the cult of the martyr saint, erecting the first basilica with three altars, which would later be enlarged, with the addition, with the increase in size, of two more altars, characterized by written sources as “εὐκτήριος οἶκος (house, place of prayer)”. This three-altar basilica burned down in 620. From the 15th to the early 20th century, the basilica functioned as a mosque. In 1917, a fire swept through the city and most of the structure was destroyed. The present-day basilica (inaugurated on October 26, 1949) copies the original 7th century form and retains some of the original mosaics, and is a UNESCO World Heritage Site. More detailed information on the cult of Saint Demetrios of Thessaloniki is available from the beginning of the 5th century. The most important source on Saint Demetrios of Thessaloniki is the act of his Passion (Passio), which has come down to us in two versions: the Passio prima and the Passio altera. The shorter version, the Passio prima (BHG 495), dated to the end of the 5th cent. or early 6th cent., circulated in the following centuries as it was known to the learned teacher and patriarch Photius (858-867 and 877-886) or to Anastasius the Librarian (815-880). The more extended version of the Passion of Saint Demetrios of Thessaloniki, known as the Passio altera (BHG 497), is later than the first version, but no later than the 7th cent. Both variants highlight the fact that the honoring and cult of St. Demetrios received a public and official character after the construction of the basilica by the Prefect of the Praetorium per Illyricum, Leontius at the beginning of the 5th century. Many important facts about St. Demetrios of Thessaloniki and his cult within the Romano-Byzantine Empire can be learned from the inscriptions of various historical periods, some of which also refer to martyrs from the Danubian provinces.
Pr. conf. dr. Marin Cojoc – Catedra de Istoria Bizanțului și Istoria Bisericească
Universală a Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității din Craiova; e-mail:
marin.cojoc@yahoo.com
