Abstract: Epigonatul este atestat pentru prima dată la începutul secolului al VIII-lea sub denumirea de enchirion, care desemnează „[veșmântul n.n] cel de la mână”. În ceea ce privește originea lui, cercetătorii au căutat să enunțe mai multe ipoteze, însă cei mai mulți au stăruit asupra legăturii lui cu momentul în care Mântuitorul Hristos a spălat ucenicilor Săi cu un ștergar (cf. Ioan 13, 4-5). Așadar, introducerea lui în cultul divin s-a făcut plecând de la o realitate biblică. În surse este adesea numit enchirionul cel de brâu, sugerând că inițial, prinderea lui se făcea de brâul slujitorului și nu de umerii acestuia, așa cum se procedează în practica actuală. Ulterior, datorită îmbogățirii excesive cu ornamente și broderii, acesta a căpătat o formă rigidă, precum și un nou simbolism: el nu a mai fost asociat cu ștergarul folosit de Mântuitorul Hristos, ci cu o armă duhovnicească pe care slujitorul o posedă împotriva patimilor. Dacă la început a reprezentat un prerogativ exclusiv episcopal, iar sursele istorice au insistat asupra acestui lucru, la începutul secolului al XV-lea purtarea lui a început să fie permisă și preoților mai de seamă sub forma unei distincții onorifice. Existența a două veșminte simililare în practica Bisericilor de infleunță rusă se datorează receptării de două ori a aceluiași veșmânt: bedernița (nabedrennik), care păstrează simbolismul primar, adică cel al ștergarului și pálica (epigonatul), care însă poartă semnificația armei duhovnicești.
Keywords: epigonation, encheirion, towel, pálica, nabedrennik, vestments
Summary: The earliest attestations of the epigonation date from the 8th century and employ the term encheirion, designating „the hand cloth”. Scholars have put forth several hypotheses concerning its origin, most of them insisting on the relation with the moment when Lord Jesus Christ wiped the feet of His disciples with a towel (cf. John 13, 4-5). Thus, the vestment was introduced in liturgical worship to point to a biblical fact. The sources often term it the belt encheirion, which suggests that originally it was fastened to the celebrant’s belt rather than his shoulders, as it is today. As it was later abundantly adorned with ornaments and embroidery, it became rigid and acquired a new symbolism: instead of being associated with the towel used by the Lord, it became the symbol of the spiritual weapon, or sword, which the celebrant employs to fight against passions. While it originally was exclusively part of the episcopal insignia, as historical sources point out, in early 15th century wearing it became allowed for worthy priests, as a honorary distinction. The existence of two similar items in the liturgical practice of the Churches under Russian influence is due to a twofold reception of the same vestment: the nabedrennik, which retains the early significance as symbol of the towel, and the pálica (epigonation), which carries the significance of a spiritual sword.
Diac. Vlăduț-Iulian Roșu – doctorand în cadrul catedrei de Liturgică și Teologia Sacramentelor la Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universității din Viena-Austria; Locație: București; E-mail: rosuvladut@yahoo.ro
