2022NR. 1 / 2022 (IANUARIE-APRILIE)RestituiriStudii

 DESPRE SFÂNTA RUGĂCIUNE – AUTOR: ARHID. PROF. IOASAF GANEA

By 15 iulie 2022ianuarie 29th, 2024No Comments

Descarcă PDF

Studiu publicat inițial în Revista Biserica Ortodoxă Română, anul CVII (1989), nr. 11-12, pp. 72-88.


Abstract: Rugăciunea este un dialog şi cu Dumnezeu şi cu semenii, cu care ne rugăm şi pentru care ne rugăm. Întreaga natură se prezintă ca o mare catedrală universală, a universului, în rugăciune permanentă şi în care fiecare existenţă, în felul ei de a fi, mai smerită sau mai ridicată pe scara existenţei, se roagă. Şi cu această catedrală măreaţă, în rugăciune, se uneşte şi cerul, să aducă lui Dumnezeu o rugăciune deplină, după măreţia Lui. Rugăciunea este izvorul tuturor faptelor bune, putere ce pune în mişcare toate virtuţile, şi un dar al lui Dumnezeu. Rugăciunea trebuie să fie unită cu postul, milostenia, dragostea, iertarea şi alte fapte bune. Rugăciunea trebuie unită şi cu munca. Alte însoţitoare ale rugăciunii mai sunt blândeţea, bunătatea, răbdarea etc.; toate acestea fiind flori frumoase, în alcătuirea coroanei rugăciunii celei sfinte. Cine se roagă devine om paşnic și blând, mai bun, mai iubitor de Dumnezeu şi de oameni, iar rugăciunea este de folos şi pentru trup şi pentru suflet. Folosul rugăciunii este foarte mare, deschizând multe ferestre spre Dumnezeu, spre cer, spre veşnicie şi fericire. Putem spune că „rugăciunea, în viaţa noastră creştină, are un rost, o însemnătate şi un folos atât în gândirea noastră, în simţirea noastră”, cât şi în trăirea noastră.


Cuvinte-cheie: rugăciune; dar al lui Dumnezeu; dialog cu Dumnezeu și cu semenii; rugăciunea
și celelalte virtuți creștine; folosul rugăciunii


Summary: The prayer is a dialogue with both God and our fellow men, with whom we pray and for whom we pray. In Old Testament, the first human creatures, Adam and Eve, prayed both before and after the fall, that God should forgive them; their sons prayed too; their descendants prayed too: patriarchs, prophets, righteous, men and women, and their prayer was heard. In the New Testament, the prayer got new dimensions: profusion, expansion, holiness and grace, owing to the Lord Jesus’ person, who not only gave the most holly model of prayer, Our Father, as well as the pledge of its achievement, but He always prayed – both alone and with His disciples. We can find that in the Mother of God and the holy Apostles; also prayed the apostolic men, the Holy Fathers, the Holy martyrs, hermits, the holy virgins, the faithful, in the centuries that followed, and even their own pure life, full of virtues, was a permanent prayer. In our turn, it is by prayer that we hold a dialogue with God, without Father, with an infinite Person, and only then are we strong and have all: eternity, heaven, deification, endless joy. It is by this dialogue with Him that we become an infinite and timeless person, instead of a temporary and finite one. We get unbelievable, great powers: graces and gifts, which stream over our being, like a beneficial rain that transforms us inwardly. Also, in prayer, this dialogue can extend: we can hold a dialogue with the Mother of God, with the Saints and with the Angels. The prayer is the source of all good deeds, a force that sets in motion all virtues, and a gift of God. The prayer must be also joined to the work. Other companions of the prayer are the mildness, kind-heartedness, patience etc.; all these are beautiful flowers in the crown of the holy prayer. He who prays becomes peaceful and kind, better, more loving God and men, and the prayer is of great use for the body and soul. It is by prayer that we are tied to God and men, and this dialogue, in the prayer, we practice it in the church, during the seven Lauds, the Holy Mysteries, the surgeries, home and elsewhere. And God wants all the faithful together to elevate many simultaneous prayers, so that His gifts may superbond and we may clean ourselves. The advantage of the prayer is very great, opening many windows towards God, towards heaven, towards eternity and happiness. We can say that “the prayer, in our Christian life, has a reason, an importance and a benefit for our thinking, our feelings”, as well as for our living.


Arhid. prof. Ioasaf Ganea (1914-1996) – a urmat cursurile Facultăţii de Filosofie (1945-1946); absolvent al Conservatorului Regal de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, Secţia Pedagogică, fost profesor de muzică la Şcoala de cântăreţi bisericeşti din Craiova – Mofleni, şi la seminarul teologic.