Contents
2020 - Solemn Year of Pastoral Care for Parents and Children and Commemorative Year of Romanian Orthodox Philanthropists.................................... 7
 
Pastoral letters
Pastoral letter of the Holy Synod of the Romanian Orthodox Church for the Sunday of Orthodoxy  2020........... 15
Love has vanquished death - Pastoral letter of His Beatitude Patriarch Daniel for the Holy Easter.............25
 
Events
Watchnight service celebrated at the Patriarchal Cathedral on New Year’s Eve (2019-2020) - Andrei Butu .............. 35
The year 2020 declared „Solemn Year of Pastoral Care for Parents and Children” and „Commemorative Year of Romanian Orthodox Philanthropists” (1 January) - Mihail Mere-Albe............... 41
The 10th edition of the Festive Session „European Synchronies of Romanian Culture” dedicated to the National Culture Day (15 January) - Archdeacon Ştefan Sfarghie.................. 51
Events dedicated in Bucharest to the 161st anniversary of the Union of Romanian Principalities (23 January) - Iulian Dumitraşcu........................ 61
The Union of Romanian Principalities, celebrated at Iași (24 January) - Gheorghe Anghel................................. 72
15 years of uninterrupted publication of „Lumina” Newspaper of the Romanian Patriarchate (6 February) - Vasile-Robert Nechifor............................. 78
Archimandrite Benedict Vesa ordained Vicar-Bishop of the Archdiocese of Vad, Feleac and Cluj (23 February) - Oana Rusu, Gabriel Rădășanu...................................... 86
His Beatitude Patriarch Daniel attends the awarding of the European Prize „Coudenhove-Kalergi” to President Klaus Iohannis (4 March) - Tudor Călin Zarojanu...................... 103
The Sunday of Orthodoxy celebrated at the Patriarchal Cathedral (8 March) - Archdeacon Ştefan Sfarghie.......................... 107
Church life during the pandemics. Encouragement offered by His Beatitude Daniel, Patriarch of the Romanian Orthodox Church - Bogdan-Gabriel Rădășanu................... 114
Tha saints, protectors of Romania during the pandemics - Bogdan-Gabriel Rădășanu.............. 132
The 135th anniversary of the recognition of the autocephaly of the Romanian Orthodox Church (25 April) - Sorin Ioniţe.................. 142
 
The work agenda of the Patriarch of Romania
The work agenda of His Beatitude Daniel, Patriarch of the Romanian Orthodox Church (1 January – 30 April 2020)............................ 149
 
Studies
The “common cup” prayer in the Byzantine ritual of the Mystery of Matrimony (a historical-liturgical analysis) - Deacon lecturer Nicolae Preda.......... 175
The origin, history and significance of the epigonation - Deacon PhD student Vlăduț-Iulian Roșu............................. 188
 
Romanian orthodox Diaspora
Proceedings of the Eparchial Assembly and the Congress of the Romanian Orthodox Diocese of Italy (EORI) (4 February) - Sorin Ioniţe.......... 201
 
Orthodoxy in dialogue
Message of His Beatitude Patriarch Daniel for the Week of Prayer for Christian Unity (18-25 January)................. 207
Presentation visit to the Romanian Patriarchate of His Excellency Mr Arthur Mattli, the newly-appointed ambassador of Switzerland to Romania (5 February)
THE PRESS OFFICE of the Romanian Patriarchate 209
Presentation visit to the Romanian Patriarchate of His Excellency Sufyan S. Qudah, the newly-appointed ambassador of the Hashemite Kingdom of Jordan to Romania (6 February)
THE PRESS OFFICE of the Romanian Patriarchate 212
The meeting of Primates and representatives of Local Orthodox Churches – Amman, Jordan (26 February) - Basilica News Agency................ 215
Message addressed by His Beatitude Patriarch Daniel to His All-Holiness Bartholomew, Archbishop of Constantinople – the New Rome and Ecumenical Patriarch, on his 80th anniversary (29 February)....... 221
Call to prayer, solidarity and responsibility during the pandemics (3 April) - The Consultative Council of Religious Denominations in Romania ...      223
 
Restitutions
Marriage – a Holy Mystery of the Church and a juridical institution of the State - Iorgu D. Ivan................... 229

 

 

Proclamarea solemnă a anului 2020 drept „Anul omagial al pastorației părinților și copiilor” și „Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români”/ The year 2020 declared „Solemn Year of Pastoral Care for Parents and Children” and „Commemorative Year of Romanian Orthodox
Philanthropists” (1 ianuarie)


În prima zi a noului an calendaristic, miercuri, 1 ianuarie 2020, Biserica Ortodoxă Română a sărbă­torit Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului Iisus Hristos, pe Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, și Anul Nou. La Catedrala Patriarhală, după săvârșirea Sfintei Liturghii și a slujbei de Te Deum la Anul Nou, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu alți ierarhi, înconjurați de un sobor de slujitori, și în prezența a numeroși credincioși, a proclamat în mod solemn 2020 drept „Anul omagial al pastorației părinților și copiilor” și „Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români”.


Following the New Year Divine Liturgy presided over by His Beatitude Patriarch Daniel, the general secretary of the Holy Synod, His Grace Bishop Varlaam of Ploiesti, read out the Synodal Act on the proclamation of the Solemn and Commemorative Year 2020 during a ceremony held at the Patriarchal Cathedral in Bucharest. The solemn and commemorative themes for 2020 were set by the Holy Synod during its autumn session in 2018. ‘The proclamation of the year 2020 as a Solemn Year of Pastoral Ministry of Parents and Children aims to highlight the biblical and patristic landmarks regarding the pastoral care of parents and children and to underscore the role of Christian education in the contemporary society,’ Patriarch Daniel explained. The Patriarch of Romania presented the icon of the Holy and Righteous Joachim and Anna with their daughter the Virgin Mary as representative for this year. Pointing to the icon of Sts Joachim and Anna, the Patriarch said that ‘the family is a blessing and an icon of God’s love for humankind.’ In his speech, the Romanian Patriarch warned the believers about the dangers faced by Christian families today. “In the contemporary society, the Christian family lives in a spiritually confused world, often faced with multiple challenges and crises such as poverty, migration, unemployment, alcoholism, drugs, depression, divorce and uncertainty of tomorrow.” As a solution to this crisis, Patriarch Daniel urged to strongly affirm the sanctity of marriage, solidarity within and between families, the dignity of motherhood, paternity, filiation and brotherhood as gifts of God’s love.”

Materialistic individualism becomes more present

“The proclamation of the year 2020 as the Commemorative Year of Romanian Orthodox Philanthropists aims to identify and promote the example of those who over time have spiritually and materially supported the social-philanthropic activity of the Romanian Orthodox Church as well as to highlight the role of Christian philanthropy today as a pastoral missionary work of the Church,” said Patriarch Daniel January 1. The basis of Christian philanthropy, emphasized His Beatitude, is evoked by the Holy Gospel and Holy Tradition of the Church, which “emphasize the importance of the connection between the spiritual life and man’s social activity, between prayer and action, between piety and generosity, between the Liturgy and Philanthropy.” Philanthropy, Patriarch Daniel stressed, has to replace “materialistic individualism that gives a sense of its presence ever more intense.” “Today, the Romanian Orthodox Church systematically and substantially contributes to alleviating the suffering of people through liturgical, spiritual and pastoral work, as well as through social and philanthropic activities,” His Beatitude said ending his speech at the proclamation of the solemn and commemorative year 2020.


Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române – membru de onoare al Academiei Române și autor a zeci de lucrări și peste 1.ooo de studii și articole în periodicele din țară și străinătate. E-mail: cabinet.patriarhal@patriarhia.ro


Descarcă PDF

 

Viața Bisericii în vremea pandemiei. Cuvinte de încurajare ale Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române/ The life of Church at the time of the pandemic. Encouraging words pronounced by His Beatitude Father Daniel, Patriarch of the Romanian Orthodox Church


Cea mai profundă perioadă liturgică, cea a Triodului, a corespuns, în anul 2020, cu starea de urgență declanșată în România din cauza răspândirii noului coronavirus. În primă fază, s-a interzis oficierea slujbelor în spații închise, apoi participarea credincioșilor nu a mai fost permisă deloc la cultul divin. Durerea a fost cu atât mai mare cu cât panica și frica de boală nu puteau fi alinate nici măcar lângă zidurile bisericii. În acest context, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat cuvinte pastorale de întărire în credință pentru cler și credincioși.


The deepest liturgical period, that of the Triodion, corresponded in the year 2020 to the state of urgency which was imposed in Romania because of the New Coronavirus spreading. In the first stage, the performing of divine services was forbidden within closed spaces, then the participation of the believers was by no means allowed to the divine cult. The grief was the more so greater as the panic and fright of illness could not be soothed even near the church walls. His Beatitude Father Daniel, Patriarch of the Romanian Orthodox Church, addressed to all the servants of the holy altars and to all the faithful of the Romanian Orthodox Church several pastoral words, in order to harden their belief and eucharistic communion, within the context of some polarizations and disputes about the method of receiving the eucharist during the pandemic period caused by the New Coronavirus (Covid-19); he also made up a special Prayer to put an end to the new epidemic, in order to be read before the Dismissal of the service. Referring to the new epidemic caused by the New Coronavirus, and to some measures imposed by the authorities, His Beatitude appealed to each of us to turn this period of medical crisis into a period of strengthening our faith and increasing our love for God and for our fellowmen. It is necessary that we should meditate more to the way we receive power from God by means of our penance of sins, our prayer, our reading the holy writs, our more frequent confession and generally by means of our good works. Do let us show love and make common cause with the old ones, or those living in isolation or those who are being kept in quarantine, and above all things let us care of everybody`s health. Let us also think much of the doctors in hospitals, who protect and cultivate the health of our bodies, and no less of the priests in churches, who protect and cultivate the health of our souls. Let us place full confidence in the power of prayer, knowing that “God works for the good of those who love Him” (Romans 8, 26). The peace of soul, the kindness of heart, the communion in prayers, and the cooperation in good works, all these can work wonders, turning fear into courage and hope.


Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, este membru de onoare al Academiei Române și autor a zeci de lucrări și peste 1.ooo de studii și articole în periodicele din țară și străinătate. E-mail:cabinet.patriarhal@patriarhia.ro


Descarcă PDF

✥✥✥

135 ani de la recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române/Romanian Orthodox Church marks 135th anniversary of autocephaly (25 aprilie)


Sorin Ioniţe


În data de 25 aprilie 2020 s-au împlinit 135 ani de când Biserica Ortodoxă Română a fost recunoscută formal ca Biserică autocefală. O Biserică autocefală este o Biserică ce are o conducere proprie, adică un sinod prezidat de întâistătătorul acelei Biserici, fie patriarh, mitropolit sau arhiepiscop. Această conducere exercită puterea bisericească deplină, cea de învăţătură dogmatică, sacramentală şi jurisdicţională, independent faţă de ierarhia oricărei alte Biserici, dar păstrând principiul egalităţii şi coresponsabilităţii Bisericilor surori. Pe data de 25 aprilie 1885, Patriarhul Ecumenic Ioachim al IV-lea a trimis mitropolitului primat Calinic Miclescu, în calitate de președinte al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Tomosul de autocefalie prin care „cu bucurie sufletească binecuvintează Biserica Ortodoxă Română, recunoscând-o autocefală întru toate de sine ocârmuită”. Tot atunci, Patriarhul Ecumenic a comunicat printr-o scrisoare-enciclică tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale surori recunoașterea autocefaliei acordate Bisericii Ortodoxe Române.


On Saturday, 25 April 2020, the Romanian Orthodox Church marks its 135th anniversary of autocephaly. After Romania gained its state independence in 1877 and was declared a Kingdom in 1881, the prestige of the Romanian Orthodox Church increased, making necessary the formal recognition of its autocephaly, long denied by the Ecumenical Patriarchate. On November 23, 1882, the Holy Synod of the Orthodox Church of the Kingdom of Romania assumed a “Synodal Act”, vested with the signatures of all the hierarchs of the country and with the Synod’s seal, which supported with historical and theological arguments the need for the recognition of the autocephaly of the Romanian Orthodox Church. During a lecture delivered at the beginning of this year at the Patriarchal Palace in Bucharest, Patriarch Daniel explained that this Synodal Act reviewed the relations between the Christian Church on the Romanian land and the Ecumenical Patriarchate, mentioning the establishment of the metropolises in the Romanian Principalities and underscoring how Romanians have always defended their church autonomy against the arbitrary attempts of Constantinople. Only 26 years after the Union of the Romanian Principalities took place, on April 25, 1885, Ecumenical Patriarch Joachim IV (1884-1886), who was more open to negotiations with the church hierarchy and the authorities of the Romanian state, sent to Bucharest the Tomos of Autocephaly of the Romanian Orthodox Church. The Tomos notes that the recognition of the autocephaly of the Romanian Orthodox Church also means the recognition of its canonical authority, equal to the canonical authority of the other sister Churches. Therefore, the Synod of the Autocephalous Romanian Orthodox Church is called “Fellow Synod in Christ”. Tomos on the Autocephaly of the Romanian Orthodox Church (1885). The Holy Synod of this Church is not subordinate to another ecclesial authority, but, the Holy Synod of an autocephalous Church must exercise this total freedom of church leadership, having an awareness of direct responsibility before Christ, the Head of the Church and the Eternal High Priest, as stated in the Tomos, Patriarch Daniel noted. This year also marks 95 years since the bestowal of the rank of Patriarchate to the Romanian Orthodox Church in 1925. Last year, on Maundy Thursday, the members of the Holy Synod officiated the sanctification of the Holy Chrism at the Patriarchal Cathedral, marking the 134th anniversary of autocephaly of the Romanian Orthodox Church. It was the 22nd time when Holy Chrism was sanctified since the bestowal of autocephaly to the Romanian Orthodox Church in 1885.


Sorin Ioniţe - editor de știri - Basilica.ro; E-mail: sorin.ionite@basilica.ro


Descarcă PDF

 

Rugăciunea la „paharul comun” din ritul bizantin al Tainei Cununiei (analiză istorico-liturgică)/The “common cup” prayer in the Byzantine ritual of the Mystery of Matrimony (a historical-liturgical analysis) - Diac. Nicolae PREDA


Keywords: Wedding, cup (chalice), wine, Eucharist, engagement, manuscript, prayer


Așa-zisul pahar „comun” sau „de obște” rămâne, fără doar și poate, un subiect ce trebuie încă aprofundat, dat fiind faptul că este destul de dificil să stabilim, pe de o parte, originea sa, iar pe de alta, simbolismul acestuia. După părerea mea, pentru o înțelegere mai exactă a acestor particularități este nevoie de cercetarea a numeroase manuscrise, altele decât cele menționate în acest studiu. Printre altele, am putea afirma, cu limitele de rigoare, că originea așa-numitului pahar „comun” sau „de obște” pare a fi una constantinopolitană; însăși originea constantinopolitană a Darurilor mai înainte sfințite, la care se face referire în majoritatea manuscriselor menţionate în contextul în care se vorbeşte de „paharul comun”, ar putea constitui un bun indiciu. În ceea ce privește cele două rugăciuni la paharul „comun” sau „de obște”: „Doamne, Cel ce toate le-ai făcut...” (Ὁ Θεὸς, ὁ πάντα ποιήσας...) și „Doamne Dumnezeul nostru, Care ai binecuvântat...” (Κύριε ὁ Θεὸς ἡμῶν, ὁ εὐλογήσας...), menţionez că ar putea fi vorba doar de două uzanțe diferite. Este însă greu să înțelegem pentru care motiv actualul rit bizantin al Tainei Cununiei a păstrat numai una dintre cele două rugăciuni și anume, „Doamne, Cel ce toate le-ai făcut...” (Ὁ Θεὸς, ὁ πάντα ποιήσας...). Afirmația potrivit căreia cele două rugăciuni din cadrul ritualului armean actual al Tainei Cununiei ar putea reprezenta un indiciu al practicii mai vechi a Evhologhiilor bizantine manuscrise în care întâlnim ambele rugăciuni, practică „împrumutată” de armeni, se pare, de la Constantinopol, și conservată până astăzi, rămâne o ipoteză deloc neverosimilă. Definiţia „paharului comun” a Sfântului Simeon al Tesalonicului (+ 1429) este în măsură să redea, în opinia mea, atât vechea practică a „paharului comun”, dar şi pe cea actuală a paharului tradiţional de vin: „semnul unirii de la Dumnezeu întru bucurie”.


The so-called “common cup” as part of the ceremonial of the Holy Mystery of Matrimony is a liturgical issue that should be thoroughly considered, as its origins and its original significance are difficult to ascertain. An exact understanding of this issue also demands a great number of documents to be studied. Among others, it can be asserted with a degree of certainty that the origin of the “common cup” seems to be Constantinopolitan; the very Costantinopolitan origin of the Presanctified Gifts, referred to in most manuscripts mentioned in a context related to the “common cup”, is indicative of this. Regarding the two prayers over the “common cup”: „Lord, who hast made all things...” (Ὁ Θεὸς, ὁ πάντα ποιήσας...) and „Lord our God, who hast blessed...” (Κύριε ὁ Θεὸς ἡμῶν, ὁ εὐλογήσας...), they might be part of two distinct traditions. It is, however, difficult to understand the reason why the present Byzantine ritual has retained only one of the two prayers, namely, „ Lord, who hast made all things...” (Ὁ Θεὸς, ὁ πάντα ποιήσας...). The postulate that the two prayers included in the current Armenian ritual of the Holy Mystery of Matrimony might point to an older practice of the Byzantine manuscript Euchologia which contain both prayers, a practice that Armenians have likely „borrowed” from Constantinople and have preserved to this day, is a credible hypothesis. In the author’s opinion, the definition given by St Saint Symeon of Thessaloniki (+ 1429) to the “common cup” expresses the significance of both the old practice of the “common cup”, and the present-day one of the traditional wine-cup: “the sign of union given by God in joy”.


Diac. Nicolae PREDA - este lector universitar doctor la Catedra Teologie Liturgică, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, București. Doctor în Liturgică la Institutul Pontifical Oriental din Roma; Locație: București, România; E-mail: preda_nicolae@hotmail.com


Descarcă PDF

 

✥✥✥

Originea, istoria și simbolismul epigonatului/ The origin, history and significance of the epigonation - Diac. Vlăduț-Iulian Roșu 


Keywords: epigonation, encheirion, towel, pálica, nabedrennik, vestments


Epigonatul este atestat pentru prima dată la începutul secolului al VIII-lea sub denumirea de enchirion, care desemnează „[veșmântul n.n] cel de la mână”. În ceea ce privește originea lui, cercetătorii au căutat să enunțe mai multe ipoteze, însă cei mai mulți au stăruit asupra legăturii lui cu momentul în care Mântuitorul Hristos a spălat ucenicilor Săi cu un ștergar (cf. Ioan 13, 4-5). Așadar, introducerea lui în cultul divin s-a făcut plecând de la o realitate biblică. În surse este adesea numit enchirionul cel de brâu, sugerând că inițial, prinderea lui se făcea de brâul slujitorului și nu de umerii acestuia, așa cum se procedează în practica actuală. Ulterior, datorită îmbogățirii excesive cu ornamente și broderii, acesta a căpătat o formă rigidă, precum și un nou simbolism: el nu a mai fost asociat cu ștergarul folosit de Mântuitorul Hristos, ci cu o armă duhovnicească pe care slujitorul o posedă împotriva patimilor. Dacă la început a reprezentat un prerogativ exclusiv episcopal, iar sursele istorice au insistat asupra acestui lucru, la începutul secolului al XV-lea purtarea lui a început să fie permisă și preoților mai de seamă sub forma unei distincții onorifice. Existența a două veșminte simililare în practica Bisericilor de infleunță rusă se datorează receptării de două ori a aceluiași veșmânt: bedernița (nabedrennik), care păstrează simbolismul primar, adică cel al ștergarului și pálica (epigonatul), care însă poartă semnificația armei duhovnicești.


The earliest attestations of the epigonation date from the 8th century and employ the term encheirion, designating „the hand cloth”. Scholars have put forth several hypotheses concerning its origin, most of them insisting on the relation with the moment when Lord Jesus Christ wiped the feet of His disciples with a towel (cf. John 13, 4-5). Thus, the vestment was introduced in liturgical worship to point to a biblical fact. The sources often term it the belt encheirion, which suggests that originally it was fastened to the celebrant’s belt rather than his shoulders, as it is today. As it was later abundantly adorned with ornaments and embroidery, it became rigid and acquired a new symbolism: instead of being associated with the towel used by the Lord, it became the symbol of the spiritual weapon, or sword, which the celebrant employs to fight against passions. While it originally was exclusively part of the episcopal insignia, as historical sources point out, in early 15th century wearing it became allowed for worthy priests, as a honorary distinction. The existence of two similar items in the liturgical practice of the Churches under Russian influence is due to a twofold reception of the same vestment: the nabedrennik, which retains the early significance as symbol of the towel, and the pálica (epigonation), which carries the significance of a spiritual sword.


Diac. Vlăduț-Iulian Roșu - doctorand în cadrul catedrei de Liturgică și Teologia Sacramentelor la Facultatea de Teologie Romano-Catolică a Universității din Viena-Austria; Locație: București; E-mail: rosuvladut@yahoo.ro


Descarcă PDF

 

Căsătoria – Sfântă Taină a Bisericii și instituție juridică a Statului/ Marriage – a Holy Mystery of the Church and a juridical institution of the State


Autor: Iorgu D. Ivan


Text publicat în: Biserica Ortodoxă Română, CI (1983), 9-10, pp. 732-755.

Keywords: matrimony, Holy Mystery, religious act, impediments to marriage, the christian family, the blessing of the Church


Articolul tratează importanța celei mai vechi instituții a dreptului divin, căsătoria. Sunt prezentate pe rând vechimea, scopul și caracterele acesteia, căsătoria ca Sfântă Taină, condițiile pentru săvârșirea validă a ei, locul săvârșirii, timpul și efectele tainei, actele premergătoare logodnei, logodna, impedimentele la căsătorie. Căsătoria, ca act civil, este reglementată de către Stat, iar ca act religios, de către Biserică. Sunt relatate exemple cu privire la situația căsătoriei și a familiei la evrei, greci și romani, exemple care se întâlneau la toate popoarele în vremea Mântuitorului Hristos, din care rezultă limpede că aceste instituții se îndepărtaseră atât de mult de principiile pe care le stabilise Dumnezeu la instituirea primei căsătorii și a primei familii, încât nu se mai putea nădăjdui readucerea acestor instituții la îndeplinirea rolului important pentru care au fost instituite. De aceea, pentru ca soții să ajungă să aibă în conștiința lor răspunderea pe care și-o asumă față de Cel care le-a imprimat în fire tendința spre această unire, era nevoie de înzestrarea căsătoriei cu o forță morală care să depășească puterea constrângătoare pe care o prevedeau legile civile. În acest scop a înălțat Mântuitorul Hristos căsătoria la rang de Sfântă Taină. Familia creștină se constituie prin binecuvântarea pe care o dăruiește Biserica lui Hristos unirii dintre un bărbat și o femeie, pentru a fi în lume icoană a iubirii lui Hristos față de Biserică. Unind un singur bărbat cu o singură femeie, Dumnezeu a voit ca această unire să fie și să rămână monogamă. De asemenea, unitatea trupului, care se realizează între cei doi soți prin căsătorie, presupune egalitatea lor. Cu alte cuvinte, soții beneficiază de aceleași drepturi și îndatoriri, prevăzute atât de legile divine, cât și de legile civile. În această familie se nasc copiii pe care Biserica îi botează în numele Preasfintei Treimi, pentru a deveni cetățeni ai Împărăției Preasfintei Treimi. Familia are nevoie de binecuvântarea sfântă a Bisericii, pentru a se sfinți, iar Biserica are nevoie de participarea familiei la viața și activitatea ei, pentru a se întări.


The article addresses the importance of the oldest institution of divine law – matrimony. It presents its ancientry, its purpose and the character of matrimony as Holy Mystery, the conditions for its validity, the place and time to officiate it, the effects of this holy sacrament, the prerequisites for betrothal, the betrothal, as well as the impediments to marriage. As a civil act, marriage is regulated by the State, and as a religious act, by the Church. The article provides examples illustrating the situation of marriage and family with the Hebrews, Greeks and Romans, situations met by all peoples during the times of Lord Jesus Christ, clearly showing that these institutions had grown so estranged from the principles set by God upon instituting the first marriage and the first family, that there was no hope for them to return to the important role for which they had originally been created. Therefore, in order to make the spouses aware of the responsibility they assume before the One who has imprinted this penchant for union in their nature, it was necessary to lend marriage a moral force, stronger than the constraining power of civil laws. For this purpose, Lord Jesus Christ elevated matrimony to the rank of a Holy Mystery. The Christian family is instituted by the blessing extended by the Church of Christ upon the union between a man and a woman, to be an icon of Christ’s love for the Church. By uniting one man to one woman, God showed His will for this union to be and remain monogamous. Also, the union of the body, which is achieved by marriage, presupposes the equality of the two spouses. In other words, the spouses enjoy equal rights and have equal duties, stipulated by both the divine law and the civil legislation. The family gives birth to children whom the Church baptizes in the name of the Most Holy Trinity, in order to become citizens of the Kingdom of the Most Holy Trinity. The family needs the blessing of the Church in order to be sanctified, while the Church needs the participation of families in its life and activity, in order to be strengthened.


Iorgu D. Ivan (1899-2001) - profesor de teologie (nehirotonit) 

A urmat cusuri de specializare în Dreptul bisericesc la Facultatea de Drept canonic din cadrul Institutului catolic din Paris, la Facultatea de Drept din cadrul Sorbonei şi la Ecole Pratique des Hautes Etudes (1927-1930) şi apoi la Facultatea de Teologie din Atena (1932-1933), doctoratul în Teologie la Bucureşti (1937). Profesor de Drept bisericesc de la Facultatea de Teologie din Bucureşti, până în 1948; profesor de Drept bisericesc la lnstitutul Teologic Universitar din Sibiu între anii 1949-1970; între anii 1972 şi 1978 a suplinit aceeaşi catedră - rămasă vacantă - la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti, iar după 1978, a rămas profesor consultant. A îndeplinit şi alte funcţii: director în Ministerul Cultelor şi Artelor (1941- 1943), jurist consult la Arbiepiscopia Sibiului, membru laic în Adunările şi Consiliile eparhiale ale Arhiepiscopiilor Sibiului şi Bucureştilor. 


Descarcă PDF