Nr. 3/2014: Legătura dintre Pocăință și Euharistie, lumina vieții monahale (în trecut şi azi)/ The relation between the Contrition and the Eucharist – the light of the monastic life (in the past and today) - Arhim. asist. univ. dr. Chiril Lovin


Referat prezentat în cadrul Sinaxei monahale a Arhiepiscopiei Bucureştilor, Mănăstirea Caraiman, 12 septembrie 2014


Keywords: Monasticism, contrition, the Holy Eucharist, confession, the Sacrament of Confession


Întreaga viaţă sacramentală a Bisericii are drept centru pe Hristos Euharistic. În devenirea sa duhovnicească, orice creştin ortodox este chemat ca, în urma unei pregătiri adecvate, să se facă părtaş Dumnezeieştii Euharistii, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. De primirea Împărtăşirii euharistice depinde chiar viaţa noastră veşnică dar chemarea este condiţionată de pregătirea necesară, asemeni celor chemaţi la Cina Stăpânului, datori să-şi dobândească o haină vrednică a sufletului. Dumnezeiasca Împărtăşanie este primită totdeauna în contextul redobândirii curăţiei Botezului prin Pocăinţă. De aici legătura dintre Pocăinţă şi Euharistie în practica vieţii creştine tradiţionale.

Privind la rolul şi importanţa acestora în cadrul mediului monahal, în istorie şi actualitate, observăm că tradiţia canonică şi patristică a Bisericii îl socoteşte pe monah ca pe un lucrător al pocăinţei, prin strădania continuă a acestuia pentru ,,îmbunătăţirea” spirituală, care necesită căinţă zilnică şi ,,nevăzutul război” cu păcatul.


The whole sacramental life of the Church has the Eucharistic Christ at the center. Within his spiritual progress, any Orthodox Christian is called that, as a result of a suitable preparation, he may partake of the Holy Eucharist, with a view to the absolution of sins and the eternal life. Our eternal life itself depends on partaking of the Holy Eucharist, but the call that depends on a necessary preparation, like those called to take part in the Lord’s Supper, being supposed to put on first a worthy raiment of soul. The Holy Eucharist is always received in the context of reacquiring, by the agency of Contrition the purity of Baptism. Hence, the relation between the Contrition and the Holy Eucharist in the practice of the traditional Christian life. Speaking about the role and importance of these, within the frame of the monastic environment, in history and in present time, we notice that the monk is thought of the Church, to be a hard-working practitioner of contrition, owing to his never-ending endeavor for spiritual “improvement”, which requires daily penance
and “the invisible war” against sin. In monasticism, one of the ways of expressing the state of contrition is the frequent confession. The confession of one’s thoughts is indispensable to training a monk to become an abbot’s disciple, and is a constant value of the monastic life. But never has this kind of confession (on ascetic purpose) replaced the strictly-speaking Sacrament of Confession, in which the priest or the hierarch are supposed to give not only spiritual guidance, but also forgiveness and absolution of sins, by virtue of
the grace they received as a result of their ordination and special blessed right to take confession. The relation between monasticism and the Sacrament of the Holy Eucharist is obvious as shown by the liturgical arrangement and preserved until today in the cult books, though rarely used, and according to which the admission by the rite of tonsure to the monastic state may take place within the frame of the Divine Liturgy.


Arhim. Chiril Lovin este asistent universitar doctor al Facultății de Teologie „Justinian Patriarhul” din București 

Email: kirillovin@yahoo.com


Descarcă PDF

✥✥✥

 

Imnografia praznicului Naşterii Domnului (repere teologico-liturgice) / The hymnography of the feast-day of The Holy Nativity of the Lord (theological and liturgical reference marks) - Dr. Nicolae Preda


Keywords: Christmas, Epiphany, Bethlehem, incarnation, troparion, Christmas carol


Naşterea Domnului, adică întruparea lui Dumnezeu, considerată de mulţi dintre Părinţii Bisericii ca fiind cel mai important moment din istoria mântuirii, şi implicit, cea dintâi mare sărbătoare a creştinătăţii, fără de care mântuirea nu ar fi fost posibilă, copleşeşte prin adâncul şi profunzimea teologică în care se înveşmântează. Compoziţiile imnografice alcătuite în cinstea acestui praznic au fost, fără doar şi poate, mult mai multe, însă s-au impus acelea care au reuşit să surprindă în acelaşi timp, măreţia şi taina sărbătorii. Mai mult chiar, consider că frumuseţea praznicului Naşterii Domnului se „datorează” în mare parte şi acestui izvor nesecat de sens şi teologie, care este imnografia. Aşadar, numai în măsura în care vom cunoaşte imnografia acestui praznic vom reuşi să înţelegem sensul, mesajul, strălucirea şi importanţa întrupării lui Dumnezeu.


The Holy Nativity of the Lord, that is to say, The Incarnation of God, that many Fathers of the Church look upon as the most important moment in the history of salvation, and implicitly the first great feast of Christianity, without which Salvation would not have been possible, always is certain to overwhelm with its deep theological meanings. The hymnographic compositions which had been created in honor of this feast were, beyond all doubts, much more in number, but only those that succeeded in conveying simultaneously the greatness and mystery of this feast became established.

The ultimate reason, conveyed in a masterly manner by the chants at the Holy Nativity of The Lord, for which Christ, the Son and the Word of God, incarnated was to fill the terrestrial things with the content of the heavenly ones; to make heavenly those that are usually but terrestrial; to elevate and to make eternal all that is humble on earth. Only insofar as we understand the hymnography of this feast, we shall succeed in embracing the meaning, the brightness and the importance of the Incarnation of God.

As for the reason why the original eastern liturgical practice celebrates the Holy Nativity of the Lord and the Baptism of the Lord together, it seems to be based on the New Testament itself; according to tradition, the Savior was baptized in the same day He was born. (cf. Luke 3,23), and the unbreakable relation between the Savior’s Nativity, Baptism and Passions is represented, as the liturgiologist use to assert, by the so-called “imitation of the Holy Week of Easter”.


Nicolae PREDA - lector universitar doctor la Catedra Teologie Liturgică, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul”, București; Doctor în Liturgică la Institutul Pontifical Oriental din Roma; Locație: București, România; E-mail : preda_nicolae@hotmail.com


Descarcă PDF

Nr. 3/2014:

Cea de-a 13-a întrunire a Comisiei Mixte pentru dialog teologic între Biserica Romano-catolică și Biserica Ortodoxă, Amman, Iordania / The thirteenth meeting of the Joint International Commission for Theological Dialogue between the Orthodox Church and the Roman Catholic Church (Amman – Jordan) - (15-23 septembrie 2014) - Pr. Conf. Dr. Patriciu VLAICU


Între 15 și 23 septembrie 2014, la Amman, Iordania, s-a desfășurat cea dea 13-a întâlnire a Comisiei mixte internaționale pentru dialog teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică. La această reuniune s-a discutat pe marginea textului elaborat de către Comitetul Mixt de Coordonare, la Paris, în data de 23 noiembrie 2012. Având în vedere că textul elaborat la Amman nu a întrunit consensul delegațiilor, a fost înaintat Comitetului de coordonare pentru îmbunătățiri, urmând ca forma finală să fie supusă dezbaterii în următoarea sesiune plenară. Această întâlnire, într-o regiune în care creștinii de toate confesiunile sunt persecutați, a fost deosebit de importantă pentru cultivarea unui spirit de dialog deschis în vederea diminuării prejudecăților și cultivării încrederii reciproce spre avansarea pe calea reconcilierii.


On the first day of the meeting, as is customary, the Roman Catholic and Orthodox members met separately to coordinate their work. The Orthodox meeting discussed among other things the draft text produced by the Coordinating Committee in 2012, Paris, France, on "Synodality and Primacy" as it was mandated by the 12th Joint Commission in Vienna. The Catholic meeting also considered the draft text, seeking specific ways to improve the text, and respond to methodological concerns.  Because of the many questions raised about the text, the Commission decided to draft a new text which was then discussed and revised in detail. The Commission decided that the text be referred to the next Coordinating Committee for further elaboration and improvement, in view of the next Plenary Session of the Joint Commission.


Pr. Patriciu VLAICU – conferențiar universitar doctor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca; membru al Centrului de Studii Misionare și Nomocanonice al Facultății de Teologie Ortodoxă; membru asociat al Centrului Ortodox de Studii și Cercetare „Dumitru Stăniloae„ din Paris; coordonator al proiectului de cercetare „Diaspora ortodoxă română. Misiune, provocări, perspective”; Email: pvlaicu@gmail.com


Descarcă PDF

 

✥✥✥

Conferința internațională de muzicologie „Muzica bizantină după noua scriere (Sistemă). Introducere  Dezbateri  Perspective”, organizată la Salonic, Grecia / The international conference of musicology “The Byzantine music according to the new musical notation (Systema). Introduction – Debates – Perspectives”, organized in Thessaloniki, Greece (30 octombrie – 1 noiembrie)

Gabriel RĂDĂȘANU


Desfășurată în perioada 30 octombrie – 1 noiembrie 2014 la Salonic, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Antim al Salonicului, Conferința internațională de Muzicologie intitulată „Muzica bizantină după noua scriere (Sistemă). Introducere – Dezbateri – Perspective”, a reunit la Centrul de Conferințe Vellidio, profesori de seamă ai Universităților de Muzică din Atena și Salonic. În cadrul evenimentului au fost prezentate lucrări științifice ale muzicologilor și cercetătorilor de psalmodie din Grecia dar și din străinătate, urmate de momente de interpretare psaltică. Corul psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale, condus de Arhidiaconul Mihail Bucă, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a răspuns invitației Mănăstirii Vatoped, de a concerta în cadrul Conferinței. Artizanii Reformei au reușit să redea destul de fidel vechea notație, și să conserve bogata tradiție a muzicii noastre psaltice într-un mod în care poate fi înțeleasă și de omul contemporan. Au elaborat teoria muzicii psaltice destul de concentrat (cu anumite pierderi, desigur), grăbind, astfel, timpul învățării notației muzicale. Reforma celor trei dascăli – Chrisant de Madyt, Grigorie Protopsaltul și Hurmuz Hartofilax – reprezintă o piatră de hotar în istoria muzicii grecești și muzicii bisericești și laice din Răsărit, în general. Aceasta este punctul de referință pentru studiul și cercetarea, predarea și transmiterea bogăției melodice a muzicii bizantine.


Taking place between the 30th of October and the 1st of November 2014, in Thessaloniki, with the blessing of His Eminence Anthimos, Metropolitan of Thessaloniki, there proceeded the International Conference of Musicology headed “The Byzantine music according to the new musical notation (Systema). Introduction – Debates – Perspectives”, which gathered at Vellidio Conference Centre distinguished professors from the Universities of Music of Athens and Thessaloniki. Within the frame of this event, there were presented scientific papers of the musicologists and researchers in Psalmody from Greece and abroad, followed by moments of psalmody performance. The Thronos psalmody choir of the Patriarchal Cathedral, conducted by Archdeacon Mihail Bucă, with His Beatitude Father Patriarch Daniel’s blessing, answered the invitation of Vatopedi Monastery to give concerts within the frame of the Conference. The artisans of the Reform succeeded in reproducing faithfully enough the former notation, and thereby preserving the rich musical tradition of our psalmody music, in a way that can be also understood by the contemporary man. They elaborated the psalmody music theory in a rather too concentrated manner, thereby’ speeding up the learning of the musical notation. The Reform of the three teachers – Chrysanthos of Madyt, Gregory the Protopsalte and Hurmuz Chartofilax – is a landmark in the history of the Greek music and religious and secular music of the East. This is the reference point for the study, investigation, teaching and dissemination of the melodic profusion of Byzantine music.


Gabriel Rădășanu - redactor al Revistei Biserica Ortodoxă Română, din cadrul Editurilor Patriarhiei Române; Locație: București; Email: gabrielbogdan23@gmail.com


Descarcă PDF

 „Nu nesocoti harul care este asupra ta” - Sublimitatea preoţiei /Do not disregard the grace which lie on you – the sublimity of priesthood -Pr. Dumitru FECIORU

Articol publicat în revista BOR, anul LXXII, nr. 4/1954, pp. 459-468.


Keywords: Divine Liturgy, priesthood, Saint John Chrystostom, grace, faith, the sublime, spiritual authority


Preoţia are atâtea înălţimi, atâtea adâncimi, atâtea taine, încât cu foarte multă greutate poate fi cunoscută şi descrisă după cuviinţă. Preoția este asemenea unui munte grandios ce-și are vârful înălțat spre ceruri, cu mult dincolo de nori. Alpiniştii îl explorează, se caţără pe el. Un singur om a cunoscut muntele în întregime; iar acel om este un mare sfânt, care după mărturia altui sfânt, slujeşte, acum, chiar la treptele tronului Dumnezeirii; iar acel om este autorul Sfintei Liturghii, a Sfintei Liturghii care se săvârşeşte de cele mai multe ori pe an. Acel om este Sfântul Ioan Gură de Aur.

Asemenea unui vultur care se înalță peste piscul cel mai înalt al muntelui, el a văzut toată frumusețea muntelui. „Sfântul” Liturghiei noastre din fiecare zi a putut să ne dea ghidul acela complet, ghidul acela desăvârșit, numit „Despre preoţie”. Acest îndrumător ne descrie grandiosul munte al preoţiei în toată frumuseţea lui.


Priesthood has so many loftinesses, so many profoindness, so many mysteries, that very hardly can one suitably and properly know it and describe it. Priesthood is like an imposing mountain whose peak looks towards the heavens, very much beyond the clouds. There was only one man that knew all this mountain: this man is a great saint who, according to another saint’s testimony, is even now celebrating holy services on the very steps that lead up to God’s throne; this man is no other than the author of the Divine Liturgy that is the most often celebrated in the course of a year. This man is Saint John Chrysostom.

Being like an eagle that could rise over the highest peak of the mountain, he was able to take in the whole splendour of it. And thus, the holy author of our daily Divine Liturgy could also give us a complete and consummate guide headed “On Priesthood”. And this whole imposing mountain of priesthood is described, in all its beauty and greatness, in this priceless guide-book.

The priest’s bodily health, his culture, his intellectual training, his eloquence, his life of spiritual endeavor and virtue, all these are peaks of the priesthood’s great mountain. But the sublimity of priesthood does not reside in these lofty peaks. In order to find out its sublime character, one must climb up the highest peak that reaches the heaven. It is on this peak that one may find the priest sublime. It is here that priesthood appears full of greatness, power and beauty! A priest is supposed to be sublime only up here!

A priest is sublime in two moments: when he sits in the chair of his spiritual authority, and in front of the holy altar. It is in front of the chair of the priest’s spiritual authority that kneels both he who wears a royal crown on his head and he who is so poor that has no shirt to put on. It is here, in this chair of spiritual authority that the priest has as much power as God, because it is God that gave it to him!

A priest is sublime, if not more than that in front of the altar table, where the holy sacrifice is made. Priesthood is indeed perpetuated down here, on earth, but has heavenly arrangements. Whenever the Divine Liturgy is celebrated, the priests brings the heaven down on earth. With his humble earthly hands and his human voice, he brings God from the throne of His heavenly glory down on the Holy Table.


Pr. prof. univ. dr. Dumitru FECIORU, erudit teolog și traducător al textelor patristice

n. 18 iun. 1905, în Poiana, jud. Bacău, decedat la 22 febr. 1988 în Bucureşti. Studii la Seminarul Veniamin din Iaşi (1918-1926) şi la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1926-1930), cu studii de specializare la Facultăţile de Teologie din Atena (1930-1932), Berlin şi Munchen (1935-1936), doctoratul în teologie la Bucureşti în 1935. Funcţionar la biblioteca Ateneului Român (1927-1930 şi 1938-1940), profesor la Seminariile teologice  „Neagoe Vodă” din Curtea de Argeş (1933) şi „Nifon” din Bucureşti (1937-1938); preot la biserica „Cuţitul de Argint” din Bucureşti (1940-1988); conferenţiar de Omiletică patristică la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1946-1948), lector de Limba greacă la Institutul Teologic Universitar (1949-1955), conferenţiar (1955-1956) şi profesor (1956-1959) la catedra de Noul Testament, la cursurile de doctorat; bibliotecar şef la biblioteca Sfântului Sinod (1959-1961), consilier patriarhal la sectorul Relaţii externe bisericeşti (1961-1971), profesor de Patrologie la Institutul Teologic din Bucureşti (1971-1975). A desfăşurat o bogată activitate de traducere din literatura patristică, mai ales din Sfântul Ioan Gură de Aur.


Descarcă PDF